Îi plăcea să joace baschet. Era singurul sport care îi plăcea. Îl practicase şi când era mic, motiv pentru care acum este foarte înalt. Niciodată nu se dăduse în vânt după fotbal sau alte sporturi, poate doar înotul îi mai plăcuse, dar atât. Baschetul şi înotul le practica cel mai des. Zilnic chiar. Avea ore zilnic, şi cum elevii, pardon, elevele sunt leneşe şi vor să stea după el tot timpul, el le pune să joace baschet, iar pe băieţi fotbal sau baschet afară. Nu e atât de mare sala de sport pentru toţi şi băieţii sunt mai duri cu fetele. Ţinea minte că numai de trei ori într-o zi se luase de un băiat care ţipa la o fată. A oftat uşor la acest gând şi a aruncat mingea în spate, nedorind să vadă pe unde ajunge. Simţise prezenţa cuiva, apoi auzi şi vocea persoanei. /Chiul?/ Cum să chiulească? Profesorii nu chiulesc, nu? Sau cel puţin, nu se zice aşa. Deci nu putea zice că chiuleşte, căci nu era elev, deşi părea mult mai mic de douăzeci şi trei de ani.Avea acea faţă de copilaş micuţ, însă vocea şi maturitatea îl dădeau de gol în legătură cu vârsta. Avea o voce groasă şi masculină, care părea uneori rece, însă se putea transforma rapid într-un motănel adorabil şi copilăros. Se putea transforma în mai puţin de o secundă. Era expert la aşa ceva.
Întoarse capul puţin, dar foarte puţin către ea şi zâmbi scurt în colţul gurii.
-Ar trebui să te întreb eu asta, răspunse scurt şi direct, mai apoi întorcându-se cu totul către ea. Nu sunt elev.