Who says you can not have world at his feet?

Isi arcui usor buzele intr-un zambet senin privind in jur. Mai bine de cateva minute statea pe acoperis privind toata acea multime de oameni care roiau pe strazi mai ceva ca albine. Era ora pranzului si vantul adia usor. Fara sa mai astepte, se aseza pe jos, turceste, luand chitara in brate si incepand sa cante cateva versuri in soapta, privind cu atentie corzile chitarii.

Urcam scarile plictisit cand miau ajuns la ureche cateva note muzicale si o voce impresionanta.Am urcat pana pe acoperis si am ramas in spatele acelei persoane...in spatele acelei fete tacut asteptd sa termine de cantat.Cantecul era prea genial so opresc acum.

Desi dabia incepuse cantecul, se opri pe loc cand simti prezenta unei persoane, undeva, in spatele ei. Incepuse sa rada, fara sa'si desparta privirile si degetele de pe corzile chitarii, fara sa mai scoata nici macar o nota.
-Ai de gand sa stai acolo toata ziua? intreba pe un ton destul de bland, dar in acelasi timp cu o urma de amuzament in el.

-Doar ascultam.
Spun apropiinduma de ea cu mainile ridicate in semn de pace.
-A fost genial...creatie proprie?Intreb asezanduma langa ea,zambindui.

-Ceva de genul. Nu prea-mi place sa "imprumut" cand vine vorba de muzica.
Il privi mai bine, apoi dadu scurt din umeri.
-Nu m-as simti in largul meu, atunci. Dar tu cand ai venit?